Guido Eytel (poeta chileno de La Frontera)

Cuando no estás conmigo es el infierno:
se me cae de golpe el sentimiento,
me duelen los segundos como hielo
y se estrechan de golpe los encierros.
Cuando no estás soy solo como un perro,
de soledad tajante me congelo,
no puedo estar despierto ni me duermo:
mi alma anda vagando por los techos.
Cuando no estás no vivo ni me muero,
no pronuncio, no dudo ni asevero,
no doy luz ni doy sombra: soy un duelo.
Cuando no estás no soy ni me asemejo.
Soy apenas la sombra de un espectro
que se pierde en las nieblas del invierno.
                                                Guido Eytel
Când lipsești sunt în iad,
Mi se prăbușesc sentimentele,
secundele ard ca gheața,
dintr-o dată mă văd încercuit și fără ieșire.
Când lipsești rămân singur ca un câine,
înghețând de atâta  singurătate,
Nu pot să dorm, dar nici treaz nu sunt:
sufletul meu rătăcește peste acoperișuri.
Când îmi lipsești nu sunt nici nici viu nici mort,
nu mai vorbesc,
nu am nici argumente, nici îndoieli,
nu strălucesc și nu mai fac umbră: sunt între lumi.
Când tu-mi lipsești, de fapt, nu exist,
nu mai sunt nici părere de om,
Ci doar umbra unui strigoi
rătăcit în cețile iernii.

Guido Eytel (Traducere: S. Teillier & Doina Rusti)