sábado, 21 de abril de 2007

Jorge Teillier


JORGE TEILLIER

(1935-1996)


SCRISOARE UNUI POPA DE TARA
(Parafrazandu-l pe Rene-Guy Cadou)

Draga prietene, fara indoiala te afli intr-un sat
prizionier al stropilor de ploaie
avand la cina musafiri tulburatori
precum Apollinaire, Cendrars ori Braulio Arenas*.

Gradina bisericii nu si-a pierdut farmecul
nici livada prospetimea.
Tot a salcam miroase
si tot se aude suieratul trenurilor.

In timp ce-ti scriu
mi se pare ca privesti spre casa spanzuratului
iar vechile tale carti asteapta inca
sa vina sa-le citeasca vecinii.

(Doamne, sa l-admir pe acest popa de tara
el stie mai bine decat mine tainele care
ne insotesc
versurile pe care le scrie in lui camera alba
nu-s decat soaptele Tale pe care mi-ar place sa le aud).

Draga prietene, da-mi voie sa ma alatur
orfanului, calului schingiuit, albinelor domniei tale
si ingaduie-ma sa ascult imnurile dumitale
cind va fi Judecata de Apoi.

* Poet chilien, surealist.
(Tradus de I. Rollason si S. Teillier)


CARTA A UN CURA RURAL

(Paráfrasis de René-Guy Cadou)


Querido amigo, sin duda está usted en un pueblo
encerrado por los barrotes de la lluvia
invitando a cenar a inquietantes personajes
como Apollinaire, Cendrars o Braulio Arenas.

El jardín parroquial no ha perdido su encanto
ni el huerto su frescor.
Siempre se huele a retamos,
siempre se oye el silbido de un tren.

Mientras yo le escribo
creo que usted mira la casa del ahorcado
y sus viejos libros reposan
hasta que lleguen a leerlos sus vecinos.

(Dios mío, déjame admirar a este cura rural
él sabe más que yo de los misterios que nos acompañan
y lo que escribe en verso en su blanca habitación
no es sino un susurro tuyo que yo amaría recoger)

Querido amigo, permítame pues que me una
al huérfano, al caballo golpeado, a sus abejas
y que me sea posible oír sus cantos
en el momento justo del Juicio Final.